Vasile Alecsandri, scriitor pașoptist, a participat activ la evenimentele timpului, pe care le-a ilustrat în creațiile sale. A fost un poet militant (care luptă intens pentru un principiu, pentru o cauză), exprimând în versuri patriotice idealurile Revoluției de la 1848 și ale Unirii din 1859, prin creații ca „Deșteptarea României” și „Hora Unirii”.
Patriot înflăcărat, Alecsandri participă la serbarea organizată la Putna în august 1871, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la construirea mănăstirii, manifestare dedicată memoriei domnitorului Ștefan cel Mare, care era și ctitorul (fondatorul) acestui lăcaș sfânt. Pentru această festivitate, Vasile Alecsandri scrie un imn închinat marii personalități istorice a Moldovei, domnitorul Ștefan cel Mare.
Imnul este o specie a genului liric, în versuri, în care autorul preamărește patria, o personalitate, eroii, idei mărețe, evenimente cruciale din viața unei națiuni, într-un ton solemn, în imn, autorul exprimă – în general – sentimentele nobile ale unei colectivități.
Titlul poeziei „Imn lui Ștefan cel Mare” exprimă elogiul lui Alecsandri, adus unei personalități istorice importante a Moldovei, domnitorului care și-a iubit cu înflăcărare țara și poporul.
Poezia este structurată în cinci strofe de câte opt versuri fiecare și ilustrează admirația și venerația românilor pentru viteazul domnitor, care a dus Moldova secolului al XV-lea la de glorie și progres.
