Din înțelepciunea populară românească: Proverbe, zicători, ghicitori
„A fi mare, nu-i mirare
A fi om, e lucru mare”
(Proverb românesc)
Etnologii și sociologii spun că proverbele nu reflectă doar realitatea românească, ci serveau în urmă cu sute de ani și drept reguli de conduită. „Ca parte a culturii populare tradiționale, proverbele plăsmuiesc metaforic și concis experiența umană, constituind o parte semnificativă a reprezentărilor sociale. Ele au fost un mijloc de expresie a oamenilor din popor, dar mai sunt și în zilele noastre, chiar dacă sub o formă mai redusă sau mai adaptată contextelor și cerințelor mediatice, un mijloc de comunicare deseori utilizat. Specifice culturii orale, proverbele au constituit obiectul celor mai vechi colecții de folclor”, spune etnologul Ion Cuceu, în Dicționarul de proverbe românești lansat în 2006.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, termenul proverb are următoarea definiție: frază scurtă, de obicei ritmică, prin care poporul exprimă în chip metaforic, concis și sugestiv, rezultatul unei lungi experiențe asupra vieții de toate zilele, constituind de obicei o învățătură sau o morală; zicătoare, zicală, maximă populară, vorbă bătrânească.
Termeni similari proverbului:
Zicătoare – frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care creatorul popular exprimă o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită; zicătură, zicală, proverb.
Zicală – expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept
Maximă – enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită
