
Fabula este opera epică în versuri sau în proză, în care autorul, prin intermediul personajelor – animale, lucruri, plante – puse în situații omenești și având trăsături specifice oamenilor, satirizează (critică, ridiculizează) greșeli și defecte, cu scopul de a le îndrepta.
Trăsăturile speciei:
fabula are, de regulă, două părți: partea narativă, care cuprinde povestirea alegorică (alegoria este procedeul artistic dominant prin care animalele, păsările sau obiectele personificate vorbesc, acționează și gândesc ca oamenii) a faptelor și partea finală, morala (învățătura) care se desprinde direct sau indirect din text
este scrisă într-o formă simplă, accesibilă
personajele sunt puține, ele întruchipează tipuri umane (personajele care, de regulă sunt animale, se comportă ca și oamenii, criticându-li-se anumite defecte, cu scopul de a le îndrepta)
figura de stil dominantă este personificarea (figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești)
atitudinea autorului față de personaje este ironică
rol dominant are dialogul, care conferă textului aspectul unei scenete, acesta interferând (suprapunându-se) cu narațiunea (povestirea)