Mitul folcloric al „Zburătorului” simbolizează înmugurirea sentimentului de dragoste la fetele aflate la vârsta pubertății. Trăirile tinerelor sunt declanșate de un personaj fantastic, cu o mare putere de seducție, care apare pe înserat, le face să se îndrăgostească de el, apoi pleacă, lăsând în urma lui melancolie, zbucium. Este ca o boală, o dragoste pătimașă, o iubire pasională, nestăpânită care mistuie și distruge sufletul omului. Zburătorul este o semi-divinitate erotică, un demon arhaic (vechi) de tip malefic (cu o influență nefastă, fatală, rea). Caracter cu aspect malefic, pe de o parte prin plăcerea de a chinui și isteriza pe tinerele fete, Zburătorul este pe de altă parte demonul frumos care aduce tulburările și zbuciumul iubirii.
Mitul Zburătorului a fost sesizat în aspectul lui cultural de George Călinescu. Acesta afirmă că „Zburătorul este un demon frumos, un Eros adolescent care dă fetelor pubere tulburările și tânjirile întâii iubiri”. Mitul Zburătorului s-a născut și trăiește în mediul oniric (al visului). Rămâne una dintre cele mai ascunse taine ale visului, pierdut printre credințele superstițioase ale poporului.
Ca mit care explica apariția sentimentelor de iubire, a fost prelucrat în numeroase opere din literatura noastră cultă. Motivul este utilizat în poemul „Zburătorul” de Ion Heliade-Rădulescu, în care personajul Zburătorul este înfățișat ca apariție luminoasă în noapte, fiind numit „balaur de umina cu coada-nflăcărată”, Florica, personajul feminin din această baladă, e cuprinsă de un ”dor nespus”, cade într-o visare și pierde legătura cu realitatea.
